Arhive etichetă | psiholog

TEHNICA -schimbarea de emoții

Pasul 1. Recunoaște o atitudine nedorită – un sentiment sau o atitudine pe care dorești să o modifici. Ar putea fi vorba de anxietate, tristețe, deznădejde, depresie, judecată de sine, vinovăție, furie, senzația că ești copleșit – orice sentiment care te tulbură.

Pasul 2. Identifică și inspiră o atitudine care o înlocuiește: alege o atitudine pozitivă și apoi inspiră

sentimentul acestei noi atitudini încet și lejer, prin zona inimii. Continuă să inspiri astfel, pentru a ancora noul sentiment.

Exemple de sentimente/ atitudini nedorite

Exemple de sentimente/ atitudini opuse

Stres

Respiră neutru pentru a te relaxa și revitaliza.

Anxietate

Respiră calm și echilibrat.

Copleșire

Respiră ușurință și pace.

Tristețe sau depresie

Respiră apreciere și lipsă

de judecăți.

Vinovăție

Respiră compasiune și lipsă de judecăți.

Pasul 3. Pe măsură ce respiri o atitudine ce o înlocuiește pe cea negativă, spune-ți că elimini „importanța“ și drama din sentimentul sau atitudinea ta negativă. Spune-ți: Elimină semnificația. Repetă iar și iar, pe măsură ce respiri, până când simți o schimbare. Reține că, chiar și atunci când simți că atitudinea negativă este justificată, acumularea de energie emoțională îți va bloca sistemul. Fii cu adevărat hotărât și manifestă din inimă intenția de a transforma aceste emoții într-o stare mult mai coerentă. Ar putea dura câteva minute, dar merită să practici respirația.

Pe măsură ce continui să practici, vei începe să creezi noi trasee neuronale, iar atitudinile și rezistențele vechi încep să se elibereze.

Concentrează-te, simte și respiră.

(Sursa-carte-

Gregg Braden- Rezilienta din inima)

Sa va fie de folos oameni frumosi!

Va ofer cu multa iubire tot ceea ce stiu. Imi doresc o lume mai buna, plina de fericire si intelepciune.

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

Reclame

CUM SĂ-I PUI INIMII TALE O ÎNTREBARE

Inteligența inimii e întotdeauna cu tine, e constantă. Poți avea încredere în ea. E important să recunoști acest lucru, fiindcă asta înseamnă că inteligența inimii tale – răspunsul la cele mai profunde și misterioase întrebări ale vieții, la care nimeni altcineva nu poate răspunde – există deja în tine. Nu e ceva ce trebuie construit sau creat înainte de a fi folosit. Legătura dintre inima ta și locul care păstrează răspunsurile tale e deja stabilită. Ea a fost cu tine de când te-ai născut și nu te-a părăsit niciodată. De tine depinde dacă alegi să accesezi această legătură ca pe o „linie telefonică“ care te pune în contact cu cele mai profunde adevăruri ale vieții tale. Tot de tine depinde dacă alegi să aplici înțelepciunea inimii tale în viața de fiecare zi.

Aici intervine discernământul. Deși inteligența inimii tale poate fi adevărată pentru tine, ea nu e întotdeauna adevărată pentru altcineva. Prietenii, copiii sau frații noștri, partenerii de viață și familiile noastre au propriile inteligențe ale inimilor lor. Și nu putem ști cu certitudine ce e adevărat pentru ei. Nu putem ști întotdeauna modul în care ceea ce împărtășim noi cu cele mai bune intenții poate influența experiența unei alte persoane. Trebuie să ții cont de acest lucru. Când te întrebi dacă e bine să împărtășești ceea ce ți-a revelat inteligența inimii tale, îți recomand să îți pui următoarele trei întrebări:

1. Care e intenția mea atunci când vreau să împărtășesc ceea ce am descoperit?

2. Cine va beneficia de împărtășirea acestei informații? Sau, concret, ce beneficii va avea ……………. …………………………. dacă îi voi împărtăși această informație? (Completează linia punctată cu numele persoanei pe care o ai în vedere)

3. Cine ar putea fi rănit de împărtășirea acestei informații?

Cheia folosirii acestor întrebări este ca fiecare întrebare să fie absolut clară pentru tine. Conștientizarea intenției tale reprezintă fundamentul responsabilității personale. Când ți-ai clarificat intenția, devine ușor să evaluezi răspunsul la următoarele două întrebări, pentru a vedea dacă ele corespund intenției stabilite. Vei căpăta astfel răspunsul la întrebarea privind adecvarea împărtășirii cunoașterii tale profunde.

Cu aceste idei în minte, iți recomand să stai într-un loc unde să fii în siguranță când închizi ochii și își aduci atenția în interior (n-ai vrea să încerci acest exercițiu în timp ce conduci mașina sau faci orice altceva care îți solicită atenția). Următorii pași te vor conduce direct la cea mai profundă cunoaștere a inimii tale.

Pașii pentru accesarea inteligenței inimii tale sunt următorii:

Pasul 1: Concentrează-te asupra inimii

• Ac􏰀iune: Permite-i conștienței tale să se deplaseze din minte în zona inimii.

• Rezultat: Astfel, i se transmite inimii semnalul că se produce o schimbare – tu nu mai ești implicat în lumea din jurul tău și devii acum conștient de lumea ta lăuntrică.

Pasul 2: Încetine􏰁te-􏰀i respira􏰀tia
• Ac􏰀iune:
Începe să respiri mai lent decât în mod

obișnuit, 5-6 secunde inspiri și 5-6 secunde expiri.

•Rezultat: Acest pas simplu îi transmite un al doilea semnal corpului tău, și anume că ești în siguranță și te afli într-un loc care sprijină procesul. După cum se știe de multă vreme, respirația profundă și lină stimulează reacția de relaxare a sistemului nervos (reacția parasimpatică).

Pasul 3: Creează􏰀i un sentiment revigorant

• Ac􏰀iune: Cât de bine poți, simțe un sentiment autentic de apreciere, recunoștință sau compasiune pentru cineva sau ceva.

• Rezultat: În acest punct, cheia succesului este sinceritatea și autenticitatea sentimentului pe care l-ai creat. Calitatea acestui sentiment reglează cu finețe și optimizează coerența dintre inima și creierul tău. Deși oricine poate experimenta această stare, acesta e unul dintre acele procese prin care trebuie să treci pentru a descoperi ce anume acționează mai bine în cazul tău.

Pasul 4: Adresează-i inteligen􏰀ei inimii tale o întrebare

•Ac􏰀iune: Pașii anteriori creează armonia dintre creierul și inima ta, care îți permite să captezi înțelepciunea inimii tale. Pe măsură ce continui să respiri și să îți menții atenția în inimă, acesta e momentul în care adresezi întrebarea.

• Rezultat: În general, inteligența inimii lucrează cel mai bine când întrebările sunt scurte și la obiect. Amintește-ți că inima ta nu are nevoie de o prefață sau de povestea unei situații înainte de a i se pune întrebarea. Întreabă în tăcere, printr-o

singură propoziție concisă, iar apoi permite-i inimii să răspundă într-un mod potrivit ție.

Iată care este cheia: Dacă ești suficient de stăpân pe situație încât să ai experiența respectivă, atunci ai și puterea de a ști pentru tine însuți care e înțelesul experienței tale.

Un vis misterios e o oportunitate perfectă de a aplica inteligența inimii într-o situație din lumea reală. Din armonia inimă-creier creată în cei trei pași anteriori, pur și simplu adresează următorul tip de întrebări, completând liniile punctate cu numele oamenilor, simbolurilor sau identităților la care se referă întrebarea. Acestea sunt doar niște exemple. Poți alege orice ți se potrivește sau să creezi propriile tale modele.

  1. Din locul celei mai profunde cunoașteri a inimii mele, cer să mi se arate semnificația ………………….. din visul meu.
  2. Din unicul ochi al inimii mele, care știe ce e adevarat pentru mine, cer să înțeleg …………………………. pe care l-am văzut în visul meu.
  3. Te rog să mă ajuți să înțeleg semnificația ………….. în viața mea.

Pasul 5: Ascultă

•Ac􏰀iune: Conștientizează cum se simte corpul tău pe măsură ce pui întrebarea. Remarcă orice senzație, cum ar fi: căldură, furnicături, zgomote în urechi și emoțiile care pot apărea. Fiecare învață și trăiește experiența într-un mod unic. Nu există un mod corect sau incorect de a primi în țelepciunea inimii tale. Important e să știi ce lucrează cel mai bine pentru tine.

• Rezultat: Pentru oamenii care sunt deja în armonie cu corpul lor și cu cu inteligența inimii, acest pas e partea cea mai ușoară din proces. Pentru cei care au mai puțină experiență în comunicarea cu corpul lor, acesta este un exercițiu de conștientizare.

După cum am menționat anterior, eu tind să primesc înțelepciunea inimii mele prin cuvinte și, totodată, simt anumite senzații în corp. Alți oameni nu aud niciodată cuvinte, dar experimentează doar o comunicare nonverbală, cum ar fi căldura ce radiază din inimă sau din stomac. Uneori, oamenii simt un val de pace care îi inundă pe măsură ce primesc răspuns la întrebarea lor. Important e să-ți asculți corpul și să înveți cum anume comunică el cu tine.

Îți spun sincer că înțelepciunea inimii mele nu m-a condus niciodată la o alegere proastă. Cu toate că nu am folosit această tehnică pentru fiecare decizie importantă pe care am luat-o în viața mea, pot spune că singurele decizii pe care le-am regretat sunt cele luate atunci când nu mi-am onorat înțelepciunea inimii.

Ai acum la îndemână o tehnică pas cu pas care să te ajute să te simți puternic în fața celor mai mari provo

cări din viața ta. Chiar dacă, probabil, nu poți schimba întotdeauna situațiile care îți bat la ușă, în mod cert, poți schimba felul în care te simți și reacția la o anumită situație. Dacă nu ai făcut așa până acum, vei putea descoperi că abilitatea ta de a accesa înțelepciunea inimii la cerere devine un bun prieten și una dintre cele mai importante surse de putere. Consistența și acuratețea soluțiilor bazate pe inimă îți dau puterea de a face față oricărei situații, de a înfrunta orice fel de persoană sau forță, cu o încredere greu de găsit atunci când te simți lipsit de putere, copleșit și pierdut.

Sursa-carte-

Gregg Braden- Rezilienta din inima

Sa va fie de folos oameni frumosi!

Va ofer cu multa iubire tot ceea ce stiu. Imi doresc o lume mai buna, plina de fericire si intelepciune.

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

Crearea coerenței inimă-creier

Pași pentru o coerență rapidă

• Pasul 1: Concentrarea pe inimă. Concentrează-ți atenția în zona inimii și începe să respiri puțin mai lent decât de obicei, ca și cum ai respira prin inimă.

Acest pas este o tehnică în sine și poate fi folosită când te simți copleșit de evenimentele zilei sau pur și simplu vrei să fii mai conectat cu tine însuți. Pe măsură ce ritmul respirației se încetinește, trimiți un semnal în corpul tău, în general, și în inimă, în special, care anunță că te afli într-un loc sigur și că e în regulă să-ți îndrepți atenția în interior.

• Pasul 2: Activează un sentiment pozitiv. Experimenta un sentiment regenerator, cum ar fi aprecierea sau recunoștința pentru cineva sau ceva din viața ta.

În cazul acestui pas, secretul e să creezi mai întâi sentimentul, cât mai intens și sincer posibil, iar apoi să-l accepți și să-l integrezi cât poți tu de bine. Capacitatea ta de a susține acest sentiment este factorul care menține comunicarea optimă dintre inimă și creier.

Ca în orice deprindere, cu cât vei practica mai mult tehnica de creare a coerenței inimă-creier, cu atât va deveni mai ușor procesul. Iar când va fi mai ușor, vei începe să o percepi ca pe ceva natural și îți vei descoperi abilitatea de a susține conexiunea pentru perioade mai mari de timp.

Am folosit și eu aceste abilități de-a lungul anilor, și îți pot spune din experiența mea directă că ele chiar funcționează. Și am descoperit că funcționează în orice situație. Dacă mă pregătesc din punct de vedere emoțional înainte de o discuție sau o convorbire telefonică dificilă, atunci când reacționez la un șoc neașteptat sau la vești proaste primite de la prieteni sau familie, e important pentru mine ca toate acestea să fie susținute de starea de coerență. Și pentru ca totul să fie foarte clar, eu cred că această abilitate de a crea armonie în corp este un mod eficient de a te pregăti să înfrunți viața și îți permite să fii cel mai bun în tot ce întreprinzi. Deci nu e ceva la care să te gândești că poate înlocui o altă practică benefică pentru tine. Ea este mai degrabă modalitatea optimă de a onora practicile tale preferate, care te ajută să fii cel mai bun.

Cred că beneficiile coerenței inimă-creier și modul în care o putem crea în viețile noastre sunt deja clare. Odată ce suntem în acest spațiu de echilibru și armonie din corpul nostru, vom descoperi că suntem în armonie și cu lumea care ne înconjoară.

Sursa-carte-

Gregg Braden- Rezilienta din inima

Sa va fie de folos oameni frumosi!

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita

http://www.luminasufletuluitau.ro

Fesele

Fesele sunt partea cărnoasă a corpului, pe care mă aşez, iau loc, LOCUL MEU. Simbolizează puterea mea, fundamentele mele. Fac referire Ia sentimentul meu de încredere faţă de faptul de a mă simţi în siguranţă. Reprezintă autoritatea mea interioară, sentimentul meu de mândrie. Atunci când strâng fesele sau merg cu fesele strânse, mă simt ameninţat, îmi este teamă că îmi voi pierde controlul, mă retrag. Se întâmplă ca fesele mele să fie tensionate atunci când mă simt spionat de o persoană care are o poziţie autoritară faţă de mine sau dacă îmi este teamă că „nu sunt la înălţime”, în ochii părinţilor mei, de exemplu. Aş vrea să pedepsesc acea persoană, dar nu sunt în stare. Nu vreau să fiu remarcat, deoarece acest lucru m-ar putea determina să mă schimb, să accep anumite lucruri, evenimente sau . situaţii trecute, posterioare, pe care nu sunt pregătit să mi le asum. Oare sunt capabil să îmi „potolesc autoritatea”? Sau sunt în reacţie faţă de aceasta, deoarece, în copilărie, mi s-au dat „palmi la fund” sau cineva a îndrăznit să-mi pipăie fesele? Dacă însă, merg cu fesele prea relaxate, cu o unduire a şoldurilor foarte pronunţată, îmi ocup locul, pe al meu şi pe al celorlalţi. îmi place puterea, deoarece conducând îmi asigur controlul. Nu am de ce să mă schimb, încerc să îi forţez pe ceilalţi să se schimbe! Conştientizez faptul că sunt agăţat de trecutul meu, de ideile mele, de rănile din trecut şi pot să simt chiar şi ranchiună sau furie. Până când vreau să scap de

esponabilităţile mele? De ce nu am încredere în forţa mea interioară? Mă simt instabil şi felul în care mă văd ceilalţi mă deranjează foarte mult. Sunt disperat şi „moale” faţă de deciziile pe care trebuie să le iau. Am impresia că „sunt cu fundul în două luntri sau că tot timpul este cineva lipit de mine.

Accept să mă relaxez şi să merg mai departe,.să fiu deschis în faţa noilor experienţe. Accept să-mi dezvolt puterea socială în armonie cu ceilalţi.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

PIELE —ECZEMA 


Eczema este o afecţiune a pielii, acoperite de zone roşii, care pot apărea atât la adulţi cât şi la copii. Este un semn că sunt o persoană hipersensibilă. Nu am învăţat să mă iubesc şi, deoarece mă tem că voi fi rănit, trăiesc mult în funcţie de aşteptările celorlalţi faţă de mine. Imi este teamă că voi fi abandonat Dacă am o eczemă, înseamnă că am trăit deja o situaţie de separare, foarte intensă, de exemplu în timpul unei mutări, o schimbare de clasă la şcoală sau o ceartă care a dus la o despărţire ulterioară. Poate fi o situaţie legată chiar de momentul când eram în pântecele mamei. Mai târziu mi-a fost foarte greu să mă adaptez la noile condiţii de viaţă. Uneori, totul se petrece la nivelul simţămintelor, deoarece, din exterior, nu se văd schimbări prea mari. Este posibil să fi simţit că valorile mele sunt răsturnate şi este ca şi cum, fiinţa mea profundă ar fi fost respinsă. Am impresia că nu am nicio putere asupra vieţii. Am tendinţa de a recrea situaţii în care mă simţeam separat, mai ales de cei pe care îi iubeam. Eczema indică faptul că ceea ce îmi lipseşte, chiar inconştient, este contactul, atingerea persoanei respective, pe care acum am pierdut- o sau o văd foarte rar. Este nevoie să fac un C

travaliu de doliu. Pielea mea este cea care intra în contact cu celălalt şi pentru că acel contact nu mai există, pielea îşi exprimă nevoia de a fi atinsă sub forma unei eczeme. Mesajul pe care mi~l transmite este că, am fost iubit, dar în trecut. Eczema indică, de asemenea, faptul că trăiesc o ambivalenţă faţă de atingere: am nevoie de ea, chiar dacă mă sperie. Dacă eczema este generalizată, separarea a fost bruscă, totală şi s-a întâmplat mai devreme decât era prevăzut. Este ca şi cum pielea mea transmite un ţipăt, un strigăt de ajutor. De exemplu, dacă este vorba despre o eczemă localizată doar la mâini, îmi pot pune întrebarea dacă am pierdut un animal domestic, la care ţineam foarte mult, dat fiind că îl luam în braţe, îl atingeam cu mâinile, eczema a apărut în acest loc. Este posibil, de asemenea, să trăiesc o situaţie în care mă simt frustrat, deoarece îmi port pică pentru că nu am acţionat într-un anumit fel. Dacă eczema este Ia coate sau la genunchi, aceasta manifestă faptul că mă retrag în mine, ceea ce nu îmi este benefic. Acest lucru mă determină să mă izolez, să mă retrag şi să mă devalorizez. Fie ceilalţi mă uită, fie mă uit eu pe mine, treptat, dar în detrimentul meu. Acord multă importanţă la ceea ce ar putea crede ceilalţi despre mine sau la felul în care mă percep ceilalţi. Imaginea pe care o ofer este foarte importantă. îmi este greu să fiu eu însumi. Faptul că nu ştiu încotro mă duce destinul meu, îmi dă o stare de nelinişte, chiar anxietate. Trec de la disperare la revoltă sau la furie. Această disperare, care „mocneşte” în mine, va „erupe” în valuri.

Efervescenţa şi nerăbdarea pe care le trăiesc legat de o situaţie pe care vreau să o rezolv, se exprimă prin pielea mea, care fierbe în exteriorul meu. Toţi aceşti factori reuniţi mă determină să trăiesc frustrare, iritare şi multă supărare. Emoţiile mele ies Ia suprafaţa pielei. Chiar dacă încerc să plac tuturor, omit să iau în considerare propriile mele nevoi, toate acestea pentru a mă face iubit de ceilalţi. Sunt separat de o parte din mine. Acţionez în funcţie de aşteptările celorlalţi, în loc să fac ceea ce îmi place. Resping ceea ce sunt. Nu mă iubesc aşa cum sunt, prin urmare, faptul că pielea, care este la suprafaţă şi toată lumea poate să o vadă, este într-o stare proastă, chiar „urâtă”, va confirma pe plan fizic, felul în care mă percep eu în interior. Cu cât mă resping mai mult, cu atât voi atrage mai mult în jurul meu oameni care am impresia că mă resping, iar frica mea de respingere se va manifesta! Acest lucru mă face să mă retrag şi să mă rup de realitatea exterioară, când de fapt, ceea ce vreau, în sinea mea, este să mă apropii de oameni. Pot fi „iritat” pe plan emoţional, fără să fiu conştient de acest lucru. Vreau ca prin eczemă să ridic o barieră fizică între mine şi ceilalţi pentru a mă proteja şi a evita să mă simt ameninţat sau rănit. Totodată, în cazul unui bebeluş, apare o crustă de lapte (dermatită seboreică) deoarece are nevoie de căldura umană şi de contactul fizic cu ceilalţi, mai ales cu mama. Deoarece mă simt „izolat” voi avea o eczemă pentru a mă apropia de ceilalţi. Sunt vulnerabil la nivelul sensibilităţii mele. Am nevoie de iubire şi de atenţie. Este important de notat că, majoritatea eczemelor apar Ia nou-născut între două şi şase luni. Este vârsta la care bebeluşul devine conştient de propria Iui existenţă, separată de cea a mamei lui.

Faptul că această „separare” aduce nesiguranţă sau o frică, va determina apariţia eczemei. Dacă sunt un copil, nevoia mea de a fi atins manifestă prin nevoia de a avea un contact „piele pe piele”, (în sensul propriu al termenului) cu o persoană pe care o iubesc şi nu un contact în care să existe pături sua haine, care ar împiedica contactul fizic. Este posibil să mă simt neputincios faţă de toţi adulţii din jurul meu. Mă simt neputincios faţă de ei, fiind vulnerabil la reacţiile lor.

Fie că apare la un copil, fie că se manifestă la un adult, această crustă reprezintă ceea ce trebuie să ignor pentru a deveni eu însumi, acel „eu” ascuns de atât de mult timp. Personalitatea mea este închisă şi mă rup de anumite părţi din mine. Prefer să trăiesc într-un mod superficial, mă pedepsesc crezând că nu merit ceva mai bun.

Accept să las la o parte anumite atitudini, anumite scheme mentale pentru a mă detaşa de trecut şi a mă concentra pe acţiunile pe care le am de făcut în scopul de a- mi împlini potenţialul.

Trebuie să mă accept aşa cum sunt şi să mă iubesc. CEEA CE NU ÎMI OFER EU ÎNSUMI, NU ÎMI POATE DA NIMENI, ACEASTA ESTE LEGEA RECIPROCITĂŢII. îmi identific nevoile reale şi acţioneaz în funcţie de acestea, învăţ să trăiesc din plin momentul prezent, ştiind că fiecare gest pe care îl fac astăzi contribuie la viitorul meu. Avansez în viaţă cu încredere. Astfel, pielea mea se va „reînnoi.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

PIELE (în general) 

P

„Pielea acoperă întreg corpul şi delimitează ceea ce este „în interior” de ceea ce se află „în exterior”, adică individualitatea mea. Este organul cu suprafaţa cea mai mare. Reprezintă un strat protector, care delimitează clar spaţiul meu vital şi care lasă să transpară fidel şi inconştient, starea mea interioară: există o legătură cu raportul meu faţă de anturaj (eu faţă de ceilalţi). Pielea mea este prelungirea

simţămintelor mele, a a sensibilităţii mele interioare. Este oglinda vieţii mele intime, cartea mea de vizită. Analizează toate informaţiile de contact. Dacă sunt o persoană blândă, aşa va fi şi pielea mea. Dacă am o sensibilitate foarte mare şi pielea mea va fi foarte sensibilă. Dacă din contră, sunt sever faţă de mine însumi sau faţă de ceilalţi, pielea mea va fi şi ea dură şi groasă. Dacă am pielea iritată, există ceva sau cineva în viaţa mea, care mă irită. 0 nesiguranţă mare, îmi face pielea umedă, în timp ce pielea care transpiră mult, elimină emoţiile pe care Ie reţin şi pe care am nevoie să Ie evacuez. 0 boală care „îmi atinge” pielea indică faptul că am dificultăţi la nivelul comunicării cu cei din jurul meu. Simt o pierdere la nivelul integrităţii mele. Starea pielii mele indică starea relaţiilor mele cu ceilalţi. Individualitatea mea este analizată, intimitatea mea şi zona mea de vulnerabilitate pot fi ameninţate. Care sunt limitele mele? care sunt zonele mele de intoleranţă? Pielea mea reacţionează atunci când am nevoie să ating şi să fiu atins şi simt o lipsă la acest nivel. In momentul unei separări poate apărea o eczema sau un psoriazis: pielea mea este stresată şi are nevoie să devină roşie de furie, nu înţelege de ce nu primeşte afecţiune, tandreţe. Trăiesc o senzaţie puternică de frig, de răceală la nivel afectiv şi îmi este greu să mă adaptez la noua mea viaţă, la noua mea situaţie. Calitatea relaţiilor mele cu cei din jur este

% reprezentată de starea în care se află pielea mea.

Pielea este ca şi scoarţa unui copac. Ne arată dacă există probleme în interior sau în exterior. Dacă pielea mea are anumite anomalii este posibil să fiu o persoană, care acordă multă importanţă opiniei celorlalţi şi a ceea ce spun ei despre mine. Nefiind prea sigur pe mine şi fiindu-mi teamă de respingere sau că voi fi rănit, îmi voi crea o boală de piele care va deveni” o barieră naturală” şi mă va ajuta să păstrez o anumită distanţă faţă de cei din jurul meu. Vreau atât de mult să ader la un grup, la familia mea, la colegii de muncă etc. dar,

deoarece respectul meu faţă de mine este scăzut, creez o distanţă, pentru a nu fi respins. Sufăr de absenţa contactului cu mama mea şi este posibil să vreau să îl culpabilizez pe tatăl meu. Pielea, fiind un ţesut moale, care este legat de energia mentală, exprimă nesiguranţa mea, incertitudinile mele şi grijile mele cele mai profunde. Este important să observ care strat al pielii este atins, mai ales în cazul unei arsuri. Dacă este afectată epidermă, este o referire la o situaţie în care a existat o separare dificilă. Derma indică mai degrabă un eveniment pe care l-am perceput ca fiind murdar. Iar când hipoderma este afectată, deci este un loc mai apropiat de oase, acest lucru indică faptul că există o scădere a respectului meu faţă de mine şi o devalorizare. Pielea reflectă în mod constant sentimentele mele interioare, de unde vine şi expresia: „a fi roşu de furie”. Pielea mea îşi poate schimba culoarea, când mă simt jenat sau ruşinat. Reprezintă linia de demarcaţie fizică, masca mea între interior şi exterior. Dacă am pielea uscată, este un semn că există o lipsă de apă. Apa este cel de-al doliea element (după aer) necesar vieţii. Relaţiile mele cu viaţa sunt prin urmare uscate, aride. Mă blochez la nivel interior în relaţiile cu cei din jurul meu. Pot avea impresia că „mă usuc pe loc”, îmi reţin atât de mult emoţiile (de care vreau să mă detaşez) în loc să le las să transpară prin piele, încât aceasta devine uscată, fiind în pană de lichid emoţional, format din emoţiile mele. Trebuie să caut bucuria în comunicarea cu ceilalţi. Pielea umedă poate însemna emoţiile care ies la suprafaţă. Pielea scuamată indică faptul că mă las îndrumat de vechile mele scheme mentale. Dacă trăiesc o situaţie stresantă, am tendinţa să merg în toate sensurile, să mă împrăştii. Dacă apar coşuri, pe suprafaţa pielii, este un semn că exprim în exterior problemele din relaţiile mele, probleme de comunicare cu cei din jur, cu privire la anumite aspecte.. Dacă pielea prezintă semne de inflamaţie, trebuie să nu mai fiu atât de iritat în anumite situaţii de conflict interior sau exterior. Dacă am pielea grasă, este un semn că reţin sau păstrez prea multe emoţii în mine. în acest caz, este vorba de „prea-plinul” de emoţii care se exteriorizează, în ciuda voinţei mele. Este posibil să vreau să evit o situaţie sau o persoană, ca şi cum cineva ar încerca să mă prindă, mă simt ca un purceluş plin de ulei, pe care încerci să îl prinzi, dar îţi scapă printre degete. Nu vreau să fiu atins… Este vorba despre un fel de protecţie. O hipersecreţie de sebum indică atitudinea mea de „adolescent”, imatur, când este vorba despre emoţiile mele. Sunt foarte nervos şi nu ştiu ce să fac. Trebuie să las energia să circule pentru ca gândurile mele negative să poată dispărea. Când pielea mea este afectată, este important să mă

întreb dacă trăiesc o situaţie în care îmi este teamă că voi fi separat de ceva sau de cineva, „cineva care mi-a intrat sub piele” şi voi rămâne singur. Poate fi vorba despre o separare fizică: de exemplu, partenerul meu trebuie să se mute, din cauza serviciului. Sau poate că mă simt separat de cineva, deoarece nu mai există comunicarea cu acea persoană. Sau este posibi, să locuiesc în aceeaşi casă cu partenerul sau cu copiii mei, dar să trăiesc un gol imens, deoarece există o prăpastie mare care ne separă şi am impresia că trăiesc singur. Această singurătate se datorează de multe ori, faptului că mă închid în cochilia mea, trăiesc o stare de nesiguranţă. în acest caz, am tendinţa să văd situaţiile într-un mod negativ şi în negru. Am impresia că am fost ciuruit de lovituri şi acum sunt examinat pe toate

părţile. Acest lucru poate antrena, de asemenea, o pierdere a sensibilităţii pielii. Zgârieturile, juliturile sau leziunile indică faptul că mă simt deşirat, „jupuit” de viu pe interior. Mă las zgâriat, nu ocup suficient de mult loc şi ar fi bine să îmi fixez limitele şi să mă fac respectat. Dacă fac tot timpul compromisuri, mă pun într-o poziţie de inferioritate şi ajung să consider viaţa nedreaptă. Când pielea este agresată, poate reacţiona prin întreruperea sensibilităţii, pentru a se proteja. Dacă, de exemplu am trăit o situaţie de abuz fizic, de atingeri nedorite, pielea mea va dori să „îngheţe” acea zonă şi să nu mai aibă senzaţii, pentru a evita să-şi amintească acea situaţie neplăcută. Pielea poate fi, din contră, hipersensibilă şi atunci, modul de a mă proteja este sa mă reţin sau să fug de anumite situaţii, de exemplu să nu stau la soare sau să fiu nevoit să port o pălărie. Acelaşi lucru se întâmplă când am pistrui (efelide): este posibil să mă simt pătat, murdar. Poate fi vorba despre ceva la nivel moral, afectiv sau fizic. Sau pot avea impresia că am pătat, de exemplu, imaginea familiei mele şi vreau să repar situaţia „nu fac gălăgie” sau mă conformez aşteptărilor celorlalţi. Trebuie să privesc cu calm, Ia rece, frustrările pe care le am, pentru ca pielea mea să fie mai luminoasă şi mai subţire. Cu cât voi fi mai transparent şi mai sincer cu ceilalţi, cu atât pielea mea va fi mai transparentă. O mâncărime arată faptul că există unul sau mai multe gânduri iritante, care ies la suprafaţa pielii şi trebuie să le acord atenţie, pentru ca ele să nu îmi mai atragă atenţia şi să mă deranjeze. Dacă pielea îşi schimbă culoarea, mă întreb până la ce nivel îmi accept sensibilitatea şi intuiţia. Mă consider o persoană „rea”? Ruşinea şi culpabilitatea mă împiedică să trăiesc cu spontaneitate. Mă oblig să mă angajez în relaţii care sunt nefaste pentru mine. Interiorul meu ţipă după libertate şi acceptarea fiinţei mele! Dacă am pielea înroşită, integritatea mea este atinsă, aş vrea atât de mult să trec neobservat… ceilalţi râd de mine şi vreau atât de mult să fiu la înălţime şi să fiu iubit.

Accept să încep să îmi apreciez calităţile şi să îmi ofer „mici bucurii”, în loc să cumpăr tot felul de cutiuţe cu crème miraculoase: pielea mea va „transpira” această stare de bine prin catifelare şi strălucire. Cu cât sunt capabil să îmi exprim mai liber emoţiile, cu atât mai destinsă şi relaxată va fi pielea mea. Am încredere şi accept iubirea celorlalţi. Totul este o chestiune de atitudine. Aleg să am o mai bună.calitate a relaţiilor mele cu lumea exterioară.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

PLĂMÂNI

Prin activitatea plămânilor viaţa circulă în mine. Aceştia sunt filtrele de aer din întreg corpul. Inhalez viaţa şi o returnez Universului. 0 bună funcţionare a plămânilor mei mă ajuta să oxigenez fiecare celulă a organismului. Prin plămâni conştientizez faptul că EU exist. Aceştia reprezintă capacitatea mea de a dărâma toate zidurile pe care le-am ridicat eu însumi sau le-a impus societatea, precum şi abilitatea mea de adaptare.

O problemă legată de existenţa mea poate genera o afecţiune a plămânilor şi astfel este nevoie să oxigenez sentimentele negative pe care trebuie să le purific prin iubirea pe care o inhalez.

Afecţiunile plămânilor, precum pneumonia, bronşita, astmul, fibroza etc. semnifică faptul că trăiesc o frică foarte puternică că mă voi sufoca şi voi muri. Trăiesc împotriva vieţii şi a aspiraţiilor mele profunde. Este ca şi cum scopul vieţii mele ar fi fost distrus. Imi este frică să fac faţă vieţii. Mă simt atât de neliniştit încât îmi restrâng viaţa într-un teritoriu foarte bine delimitat, pe care însă îl consider nesigur.

Pot avea impresia că mi-am pierdut teritoriul sau că îl voi pierde, ceea ce îmi da sentimentul de a fi blocat. Dacă îl pierd este ca şi cum aş muri, nu mai sunt bun de nimic! Am o dificultate de a-mi găsi locul şi de a-mi gestiona relaţiile cu cei din juri meu. Am impresia că mă pierd pe mine însumi. Deoarece plămânii îmi folosesc la respiraţie, o proastă funcţionare a acestora duce Ia un transfer dificil al oxigenului spre sânge, funcţie vitală pentru supravieţuirea mea. Această disfuncţie nu face decât să scoată în evidenţă frica mea de moarte, pe care trebuie să o potolesc. Am tendinţa de a-mi sufoca lacrimile. Tristeţea îmi slăbeşte plămânii. Dacă am o durere sau o dificultate respiratorie, trebuie să mă întreb dacă am impresia că mă simt sufocat în viaţa mea? Am impresia că „nu am aer” sau mă simt asfixiat, mai ales în legătură cu relaţiile cu cei din familia mea? Mă simt limitat sau am impresia că nu merit să fiu fericit? Vreau să „urlu cât mă ţin plămânii” din cauza disperării. Nu îmi plac conflictele şi am tendinţa de a fi conciliant pentru a evita certurile. Mă simt trist şi deprimat şi trebuie să învăţ să îmi recunosc valoarea personală şi să fac lucrurile care îmi plac. Plămânii mei vor fi afectaţi, mai ales respiraţia, dacă m- am simţit abandonat când eram copil. Dacă sunt un copil orfan, încrederea mea în viaţă şi în adulţi, în general, poate fi foarte slăbită şi plămânii mei vor manifesta această rană interioară. Este posibil să am o dificultate legată de schimbările din viaţa mea şi să trăiesc situaţii de separare, mai ales dacă separarea de mama, în momentul naşterii (care se exprimă pe plan fizic prin prima respiraţie] a fost traumatizantă. Plămânii mei, care ar trebui să joace un rol important în faptul de a deveni autonom (de a respira singur) pot interpreta această situaţie ca pe o moarte într-o anumită măsură. Oare sunt capabil să trăiesc într-un mod independent, fără să am mereu nevoie de cineva pentru a face lucrurile în locul meu? Pot avea idei macabre care pot duce la apariţia unei tumori. Deşi se consideră că fumatul provoacă bolile de plămâni, este vorba mai degrabă despre o angoasa faţă de moarte, trăită în urma consumării tutunului care provoacă boala.

în cazul unei embolii pulmonare, semnificaţia este o pierdere a bucuriei, exprimarea tristeţii pe care am acumulat-o în mine.

Accep faptul de a fi tot timpul îndrumat şi protejat. In loc să îmi facă plăcere să întreţin amintirile vechi, care mă fac melancolic şi îmi pot amplifica sentimentul că sunt singur şi izolat, este bine să apreciez tot ceea ce am şi să văd abundenţa din

viaţa mea. Am dreptul de a avea un teritoriu al meu, un loc doar al meu, personal şi care să nu mai fie al nimănui, aşa cum toţi ceilalţi au un loc al lor.

Astfel voi găsi armonia şi liniştea ce mă vor împlini pe deplin. Imi recapăt puterea care îmi aparţine şi respir viaţa „cu toată forţa plămânilor mei”. 

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro