Arhive

Fesele

Fesele sunt partea cărnoasă a corpului, pe care mă aşez, iau loc, LOCUL MEU. Simbolizează puterea mea, fundamentele mele. Fac referire Ia sentimentul meu de încredere faţă de faptul de a mă simţi în siguranţă. Reprezintă autoritatea mea interioară, sentimentul meu de mândrie. Atunci când strâng fesele sau merg cu fesele strânse, mă simt ameninţat, îmi este teamă că îmi voi pierde controlul, mă retrag. Se întâmplă ca fesele mele să fie tensionate atunci când mă simt spionat de o persoană care are o poziţie autoritară faţă de mine sau dacă îmi este teamă că „nu sunt la înălţime”, în ochii părinţilor mei, de exemplu. Aş vrea să pedepsesc acea persoană, dar nu sunt în stare. Nu vreau să fiu remarcat, deoarece acest lucru m-ar putea determina să mă schimb, să accep anumite lucruri, evenimente sau . situaţii trecute, posterioare, pe care nu sunt pregătit să mi le asum. Oare sunt capabil să îmi „potolesc autoritatea”? Sau sunt în reacţie faţă de aceasta, deoarece, în copilărie, mi s-au dat „palmi la fund” sau cineva a îndrăznit să-mi pipăie fesele? Dacă însă, merg cu fesele prea relaxate, cu o unduire a şoldurilor foarte pronunţată, îmi ocup locul, pe al meu şi pe al celorlalţi. îmi place puterea, deoarece conducând îmi asigur controlul. Nu am de ce să mă schimb, încerc să îi forţez pe ceilalţi să se schimbe! Conştientizez faptul că sunt agăţat de trecutul meu, de ideile mele, de rănile din trecut şi pot să simt chiar şi ranchiună sau furie. Până când vreau să scap de

esponabilităţile mele? De ce nu am încredere în forţa mea interioară? Mă simt instabil şi felul în care mă văd ceilalţi mă deranjează foarte mult. Sunt disperat şi „moale” faţă de deciziile pe care trebuie să le iau. Am impresia că „sunt cu fundul în două luntri sau că tot timpul este cineva lipit de mine.

Accept să mă relaxez şi să merg mai departe,.să fiu deschis în faţa noilor experienţe. Accept să-mi dezvolt puterea socială în armonie cu ceilalţi.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

Reclame

PIELE — VÂNĂTĂI 


Vânătăile se mai numesc contuzii. Se manifestă prin nişte plăgi de culoare roşie, albăstruie sau neagră, care apar în urma unei lovituri cu un obiect dur, care sparge pielea. Această contuzie are legătură cu o emoţie refulată, o durere mentală sau o angoasă profundă, pe care nu o verbalizez. Agresivitatea mea se întoarce împotriva mea. Poate apărea în momente de oboseală puternică, când nu sunt concentrat. Incerc să aflu care este adevărata mea putere asupra vieţii şi a evenimentelor. Evit emoţiile şi am impresia că nu valorez nimic. Mă simt sclavul celorlalţi, mă întreb care este locul care mi se cuvine. Le las celorlalţi autoritatea pe care ar trebui să o manifest eu însumi, prin vorbele şi prin comportamentele mele. Mă privez de adevărata mea valoare personală. Sentimentul meu de slăbiciune mă irită foarte puternic! Mă simt vinovat din orice motiv, vreau să mă pedepsesc, adopt atitudinea unei victime, îmi lipseşte rezistenţa în faţa evenimentelor vieţii (am o predispoziţie spre contuzii). Viaţa mă avertizează imediat că, atunci când mă izbesc de ceva, nu mă îndrept spre direcţia bună, oricare ar fi acel obiect, de obicei imobil, prin faptul că îl întâlnesc, mă autopedepsesc. Mă uit pe unde merg ? Mă comport cu blândeţe în viaţă sau am tendinţa de a acţiona brusc? Sunt suficient de atent pentru a continua sau sunt prea slab şi prea obosit de rănile mele interioare, care se manifestă acum pe plan fizic? Sunt destul de liniştit în interiorul meu? Mă distanţez suficient de mult faţă de o situaţie pentru a-i înţelege cu adevărat sensul? Vreau să evadez şi trăiesc „altundeva”. Este posibil să vreau atât de mult să fac lucrurile pentru a fi iubit şi apreciat, încât îmi concentrez toată atenţia pe ceea ce am de făcut şi nu mai văd ceea ce vine spre mine. Mă lovesc pentru a-mi pune întrebări şi a avea impresia că acestea rămân fără răspuns. Devin încăpăţânat în loc să fiu perseverent. Am vânătăi deoarece am nevoie de iubire şi de afecţiune şi nu primesc decât violenţă şi lovituri Mă simt victima evenimentelor şi am impresia că trebuie să îndur suferinţa. Imi plâng de milă. Sunt „negru de furie” şi am impresia că trebuie să mă bat în viaţă. Mă mutilez eu însumi, crezând că merit ceea ceea ce mi se întâmplă. Poate este nevoie să îmi revizuiesc poziţia pentru a fi capabil să evit obstacolele care apar în calea mea.

Accept să îmi controlez viaţa. Este foarte important să aleg şi să îmi asum deciziile care sunt în armonie cu mine însumi, cu evoluţia mea. Am mai multă grijă de mine şi nu mai am nevoie să fac rău, deoarece ştiu că merit să fiu fericit şi că cineva are grijă de mine. Reiau frâiele vieţii mele. Mă respect şi accept să îmi schimb cadrul de viaţă pentru a rămâne flexibil în faţa vieţii şi a ceea ce are ea de oferit.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

PIELE —ECZEMA 


Eczema este o afecţiune a pielii, acoperite de zone roşii, care pot apărea atât la adulţi cât şi la copii. Este un semn că sunt o persoană hipersensibilă. Nu am învăţat să mă iubesc şi, deoarece mă tem că voi fi rănit, trăiesc mult în funcţie de aşteptările celorlalţi faţă de mine. Imi este teamă că voi fi abandonat Dacă am o eczemă, înseamnă că am trăit deja o situaţie de separare, foarte intensă, de exemplu în timpul unei mutări, o schimbare de clasă la şcoală sau o ceartă care a dus la o despărţire ulterioară. Poate fi o situaţie legată chiar de momentul când eram în pântecele mamei. Mai târziu mi-a fost foarte greu să mă adaptez la noile condiţii de viaţă. Uneori, totul se petrece la nivelul simţămintelor, deoarece, din exterior, nu se văd schimbări prea mari. Este posibil să fi simţit că valorile mele sunt răsturnate şi este ca şi cum, fiinţa mea profundă ar fi fost respinsă. Am impresia că nu am nicio putere asupra vieţii. Am tendinţa de a recrea situaţii în care mă simţeam separat, mai ales de cei pe care îi iubeam. Eczema indică faptul că ceea ce îmi lipseşte, chiar inconştient, este contactul, atingerea persoanei respective, pe care acum am pierdut- o sau o văd foarte rar. Este nevoie să fac un C

travaliu de doliu. Pielea mea este cea care intra în contact cu celălalt şi pentru că acel contact nu mai există, pielea îşi exprimă nevoia de a fi atinsă sub forma unei eczeme. Mesajul pe care mi~l transmite este că, am fost iubit, dar în trecut. Eczema indică, de asemenea, faptul că trăiesc o ambivalenţă faţă de atingere: am nevoie de ea, chiar dacă mă sperie. Dacă eczema este generalizată, separarea a fost bruscă, totală şi s-a întâmplat mai devreme decât era prevăzut. Este ca şi cum pielea mea transmite un ţipăt, un strigăt de ajutor. De exemplu, dacă este vorba despre o eczemă localizată doar la mâini, îmi pot pune întrebarea dacă am pierdut un animal domestic, la care ţineam foarte mult, dat fiind că îl luam în braţe, îl atingeam cu mâinile, eczema a apărut în acest loc. Este posibil, de asemenea, să trăiesc o situaţie în care mă simt frustrat, deoarece îmi port pică pentru că nu am acţionat într-un anumit fel. Dacă eczema este Ia coate sau la genunchi, aceasta manifestă faptul că mă retrag în mine, ceea ce nu îmi este benefic. Acest lucru mă determină să mă izolez, să mă retrag şi să mă devalorizez. Fie ceilalţi mă uită, fie mă uit eu pe mine, treptat, dar în detrimentul meu. Acord multă importanţă la ceea ce ar putea crede ceilalţi despre mine sau la felul în care mă percep ceilalţi. Imaginea pe care o ofer este foarte importantă. îmi este greu să fiu eu însumi. Faptul că nu ştiu încotro mă duce destinul meu, îmi dă o stare de nelinişte, chiar anxietate. Trec de la disperare la revoltă sau la furie. Această disperare, care „mocneşte” în mine, va „erupe” în valuri.

Efervescenţa şi nerăbdarea pe care le trăiesc legat de o situaţie pe care vreau să o rezolv, se exprimă prin pielea mea, care fierbe în exteriorul meu. Toţi aceşti factori reuniţi mă determină să trăiesc frustrare, iritare şi multă supărare. Emoţiile mele ies Ia suprafaţa pielei. Chiar dacă încerc să plac tuturor, omit să iau în considerare propriile mele nevoi, toate acestea pentru a mă face iubit de ceilalţi. Sunt separat de o parte din mine. Acţionez în funcţie de aşteptările celorlalţi, în loc să fac ceea ce îmi place. Resping ceea ce sunt. Nu mă iubesc aşa cum sunt, prin urmare, faptul că pielea, care este la suprafaţă şi toată lumea poate să o vadă, este într-o stare proastă, chiar „urâtă”, va confirma pe plan fizic, felul în care mă percep eu în interior. Cu cât mă resping mai mult, cu atât voi atrage mai mult în jurul meu oameni care am impresia că mă resping, iar frica mea de respingere se va manifesta! Acest lucru mă face să mă retrag şi să mă rup de realitatea exterioară, când de fapt, ceea ce vreau, în sinea mea, este să mă apropii de oameni. Pot fi „iritat” pe plan emoţional, fără să fiu conştient de acest lucru. Vreau ca prin eczemă să ridic o barieră fizică între mine şi ceilalţi pentru a mă proteja şi a evita să mă simt ameninţat sau rănit. Totodată, în cazul unui bebeluş, apare o crustă de lapte (dermatită seboreică) deoarece are nevoie de căldura umană şi de contactul fizic cu ceilalţi, mai ales cu mama. Deoarece mă simt „izolat” voi avea o eczemă pentru a mă apropia de ceilalţi. Sunt vulnerabil la nivelul sensibilităţii mele. Am nevoie de iubire şi de atenţie. Este important de notat că, majoritatea eczemelor apar Ia nou-născut între două şi şase luni. Este vârsta la care bebeluşul devine conştient de propria Iui existenţă, separată de cea a mamei lui.

Faptul că această „separare” aduce nesiguranţă sau o frică, va determina apariţia eczemei. Dacă sunt un copil, nevoia mea de a fi atins manifestă prin nevoia de a avea un contact „piele pe piele”, (în sensul propriu al termenului) cu o persoană pe care o iubesc şi nu un contact în care să existe pături sua haine, care ar împiedica contactul fizic. Este posibil să mă simt neputincios faţă de toţi adulţii din jurul meu. Mă simt neputincios faţă de ei, fiind vulnerabil la reacţiile lor.

Fie că apare la un copil, fie că se manifestă la un adult, această crustă reprezintă ceea ce trebuie să ignor pentru a deveni eu însumi, acel „eu” ascuns de atât de mult timp. Personalitatea mea este închisă şi mă rup de anumite părţi din mine. Prefer să trăiesc într-un mod superficial, mă pedepsesc crezând că nu merit ceva mai bun.

Accept să las la o parte anumite atitudini, anumite scheme mentale pentru a mă detaşa de trecut şi a mă concentra pe acţiunile pe care le am de făcut în scopul de a- mi împlini potenţialul.

Trebuie să mă accept aşa cum sunt şi să mă iubesc. CEEA CE NU ÎMI OFER EU ÎNSUMI, NU ÎMI POATE DA NIMENI, ACEASTA ESTE LEGEA RECIPROCITĂŢII. îmi identific nevoile reale şi acţioneaz în funcţie de acestea, învăţ să trăiesc din plin momentul prezent, ştiind că fiecare gest pe care îl fac astăzi contribuie la viitorul meu. Avansez în viaţă cu încredere. Astfel, pielea mea se va „reînnoi.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

PIELE (în general) 

P

„Pielea acoperă întreg corpul şi delimitează ceea ce este „în interior” de ceea ce se află „în exterior”, adică individualitatea mea. Este organul cu suprafaţa cea mai mare. Reprezintă un strat protector, care delimitează clar spaţiul meu vital şi care lasă să transpară fidel şi inconştient, starea mea interioară: există o legătură cu raportul meu faţă de anturaj (eu faţă de ceilalţi). Pielea mea este prelungirea

simţămintelor mele, a a sensibilităţii mele interioare. Este oglinda vieţii mele intime, cartea mea de vizită. Analizează toate informaţiile de contact. Dacă sunt o persoană blândă, aşa va fi şi pielea mea. Dacă am o sensibilitate foarte mare şi pielea mea va fi foarte sensibilă. Dacă din contră, sunt sever faţă de mine însumi sau faţă de ceilalţi, pielea mea va fi şi ea dură şi groasă. Dacă am pielea iritată, există ceva sau cineva în viaţa mea, care mă irită. 0 nesiguranţă mare, îmi face pielea umedă, în timp ce pielea care transpiră mult, elimină emoţiile pe care Ie reţin şi pe care am nevoie să Ie evacuez. 0 boală care „îmi atinge” pielea indică faptul că am dificultăţi la nivelul comunicării cu cei din jurul meu. Simt o pierdere la nivelul integrităţii mele. Starea pielii mele indică starea relaţiilor mele cu ceilalţi. Individualitatea mea este analizată, intimitatea mea şi zona mea de vulnerabilitate pot fi ameninţate. Care sunt limitele mele? care sunt zonele mele de intoleranţă? Pielea mea reacţionează atunci când am nevoie să ating şi să fiu atins şi simt o lipsă la acest nivel. In momentul unei separări poate apărea o eczema sau un psoriazis: pielea mea este stresată şi are nevoie să devină roşie de furie, nu înţelege de ce nu primeşte afecţiune, tandreţe. Trăiesc o senzaţie puternică de frig, de răceală la nivel afectiv şi îmi este greu să mă adaptez la noua mea viaţă, la noua mea situaţie. Calitatea relaţiilor mele cu cei din jur este

% reprezentată de starea în care se află pielea mea.

Pielea este ca şi scoarţa unui copac. Ne arată dacă există probleme în interior sau în exterior. Dacă pielea mea are anumite anomalii este posibil să fiu o persoană, care acordă multă importanţă opiniei celorlalţi şi a ceea ce spun ei despre mine. Nefiind prea sigur pe mine şi fiindu-mi teamă de respingere sau că voi fi rănit, îmi voi crea o boală de piele care va deveni” o barieră naturală” şi mă va ajuta să păstrez o anumită distanţă faţă de cei din jurul meu. Vreau atât de mult să ader la un grup, la familia mea, la colegii de muncă etc. dar,

deoarece respectul meu faţă de mine este scăzut, creez o distanţă, pentru a nu fi respins. Sufăr de absenţa contactului cu mama mea şi este posibil să vreau să îl culpabilizez pe tatăl meu. Pielea, fiind un ţesut moale, care este legat de energia mentală, exprimă nesiguranţa mea, incertitudinile mele şi grijile mele cele mai profunde. Este important să observ care strat al pielii este atins, mai ales în cazul unei arsuri. Dacă este afectată epidermă, este o referire la o situaţie în care a existat o separare dificilă. Derma indică mai degrabă un eveniment pe care l-am perceput ca fiind murdar. Iar când hipoderma este afectată, deci este un loc mai apropiat de oase, acest lucru indică faptul că există o scădere a respectului meu faţă de mine şi o devalorizare. Pielea reflectă în mod constant sentimentele mele interioare, de unde vine şi expresia: „a fi roşu de furie”. Pielea mea îşi poate schimba culoarea, când mă simt jenat sau ruşinat. Reprezintă linia de demarcaţie fizică, masca mea între interior şi exterior. Dacă am pielea uscată, este un semn că există o lipsă de apă. Apa este cel de-al doliea element (după aer) necesar vieţii. Relaţiile mele cu viaţa sunt prin urmare uscate, aride. Mă blochez la nivel interior în relaţiile cu cei din jurul meu. Pot avea impresia că „mă usuc pe loc”, îmi reţin atât de mult emoţiile (de care vreau să mă detaşez) în loc să le las să transpară prin piele, încât aceasta devine uscată, fiind în pană de lichid emoţional, format din emoţiile mele. Trebuie să caut bucuria în comunicarea cu ceilalţi. Pielea umedă poate însemna emoţiile care ies la suprafaţă. Pielea scuamată indică faptul că mă las îndrumat de vechile mele scheme mentale. Dacă trăiesc o situaţie stresantă, am tendinţa să merg în toate sensurile, să mă împrăştii. Dacă apar coşuri, pe suprafaţa pielii, este un semn că exprim în exterior problemele din relaţiile mele, probleme de comunicare cu cei din jur, cu privire la anumite aspecte.. Dacă pielea prezintă semne de inflamaţie, trebuie să nu mai fiu atât de iritat în anumite situaţii de conflict interior sau exterior. Dacă am pielea grasă, este un semn că reţin sau păstrez prea multe emoţii în mine. în acest caz, este vorba de „prea-plinul” de emoţii care se exteriorizează, în ciuda voinţei mele. Este posibil să vreau să evit o situaţie sau o persoană, ca şi cum cineva ar încerca să mă prindă, mă simt ca un purceluş plin de ulei, pe care încerci să îl prinzi, dar îţi scapă printre degete. Nu vreau să fiu atins… Este vorba despre un fel de protecţie. O hipersecreţie de sebum indică atitudinea mea de „adolescent”, imatur, când este vorba despre emoţiile mele. Sunt foarte nervos şi nu ştiu ce să fac. Trebuie să las energia să circule pentru ca gândurile mele negative să poată dispărea. Când pielea mea este afectată, este important să mă

întreb dacă trăiesc o situaţie în care îmi este teamă că voi fi separat de ceva sau de cineva, „cineva care mi-a intrat sub piele” şi voi rămâne singur. Poate fi vorba despre o separare fizică: de exemplu, partenerul meu trebuie să se mute, din cauza serviciului. Sau poate că mă simt separat de cineva, deoarece nu mai există comunicarea cu acea persoană. Sau este posibi, să locuiesc în aceeaşi casă cu partenerul sau cu copiii mei, dar să trăiesc un gol imens, deoarece există o prăpastie mare care ne separă şi am impresia că trăiesc singur. Această singurătate se datorează de multe ori, faptului că mă închid în cochilia mea, trăiesc o stare de nesiguranţă. în acest caz, am tendinţa să văd situaţiile într-un mod negativ şi în negru. Am impresia că am fost ciuruit de lovituri şi acum sunt examinat pe toate

părţile. Acest lucru poate antrena, de asemenea, o pierdere a sensibilităţii pielii. Zgârieturile, juliturile sau leziunile indică faptul că mă simt deşirat, „jupuit” de viu pe interior. Mă las zgâriat, nu ocup suficient de mult loc şi ar fi bine să îmi fixez limitele şi să mă fac respectat. Dacă fac tot timpul compromisuri, mă pun într-o poziţie de inferioritate şi ajung să consider viaţa nedreaptă. Când pielea este agresată, poate reacţiona prin întreruperea sensibilităţii, pentru a se proteja. Dacă, de exemplu am trăit o situaţie de abuz fizic, de atingeri nedorite, pielea mea va dori să „îngheţe” acea zonă şi să nu mai aibă senzaţii, pentru a evita să-şi amintească acea situaţie neplăcută. Pielea poate fi, din contră, hipersensibilă şi atunci, modul de a mă proteja este sa mă reţin sau să fug de anumite situaţii, de exemplu să nu stau la soare sau să fiu nevoit să port o pălărie. Acelaşi lucru se întâmplă când am pistrui (efelide): este posibil să mă simt pătat, murdar. Poate fi vorba despre ceva la nivel moral, afectiv sau fizic. Sau pot avea impresia că am pătat, de exemplu, imaginea familiei mele şi vreau să repar situaţia „nu fac gălăgie” sau mă conformez aşteptărilor celorlalţi. Trebuie să privesc cu calm, Ia rece, frustrările pe care le am, pentru ca pielea mea să fie mai luminoasă şi mai subţire. Cu cât voi fi mai transparent şi mai sincer cu ceilalţi, cu atât pielea mea va fi mai transparentă. O mâncărime arată faptul că există unul sau mai multe gânduri iritante, care ies la suprafaţa pielii şi trebuie să le acord atenţie, pentru ca ele să nu îmi mai atragă atenţia şi să mă deranjeze. Dacă pielea îşi schimbă culoarea, mă întreb până la ce nivel îmi accept sensibilitatea şi intuiţia. Mă consider o persoană „rea”? Ruşinea şi culpabilitatea mă împiedică să trăiesc cu spontaneitate. Mă oblig să mă angajez în relaţii care sunt nefaste pentru mine. Interiorul meu ţipă după libertate şi acceptarea fiinţei mele! Dacă am pielea înroşită, integritatea mea este atinsă, aş vrea atât de mult să trec neobservat… ceilalţi râd de mine şi vreau atât de mult să fiu la înălţime şi să fiu iubit.

Accept să încep să îmi apreciez calităţile şi să îmi ofer „mici bucurii”, în loc să cumpăr tot felul de cutiuţe cu crème miraculoase: pielea mea va „transpira” această stare de bine prin catifelare şi strălucire. Cu cât sunt capabil să îmi exprim mai liber emoţiile, cu atât mai destinsă şi relaxată va fi pielea mea. Am încredere şi accept iubirea celorlalţi. Totul este o chestiune de atitudine. Aleg să am o mai bună.calitate a relaţiilor mele cu lumea exterioară.

Sursa –

Jacques Martel /Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

Splina

S

Splina este situată în partea superioară stângă a abdomenului, sub diafragmă. Principalele funcţii ale acestui organ limfoid, care face parte din sistemul imunitar, sunt de a veghea asupra calităţii globulelor roşii şi de a lupta împotriva infecţiilor, prin producerea de anticorpi. Nostalgia situaţiilor neterminate, regretele, grijile, toate îşi pot avea sediul în splină. Dacă splina mea nu funcţionează bine, este posibil ca şi eu să am probleme. E legat de funcţionare, principala cauză fiind fixaţia mea pe anumite gânduri negre şi negative. Sunt obsedat de ceva sau de cineva. Acest lucru îmi scade nivelul de energie şi nu mai am chef de nimic. Am impresia că sunt un ratat, că mi-am ratat, mi-am masacrat viaţa, deoarece nu am reuşit să termin anumite lucruri, nu am ştiut să merg mai departe. Simt că „am pierdut trenul”, am ratat ocazii frumoase şi îmi port pică, mă cred incapabil sa reuşesc în viaţă. Alterez astfel istoria familiei mele. Vreau să compensez uitarea faţă de familia mea sau prietenii mei, dar nu mai pot! Am creat o situaţie din care nu mă mai pot sustrage. Acest lucru poate determina o ablaţie a splinei. Negativismul poate fi legat de felul în care mă văd…… simt urât, nu sunt bun, nu sunt Ia înalţime. Am mai mult tendinţa să dorm şi să fiu pasiv. Mă hrănesc cu furie şi nu există nimic vesel în viaţa mea. Există ceva sau cineva care mă irită: poate fi vorba despre cineva din familia mea, o persoană pe care o consider „ratată”. Problemele care apar la splină transmit o indicaţie referitoare la fricile pe care le-aş putea avea în legatură cu o problemă legată de sânge, de a nu avea destul sânge, de exemplu, de a sângera prea tare (precum în perioada menstruaţiei sau în timpul unor transfuzii de sânge). Pot să cred ca „sângele meu nu este bun” sau că este atât de rar încât nu cred că aş putea fi salvat, în cazul unui accident grav, dacă aş avea nevoie de o transfuzie.

Frica de moarte apare foarte des, în plan secund. Splina are funcţia de a controla calitatea globulelor roşii ale sângelui şi o proastă funcţionare a splinei poate indica o rană interioară profundă, nevindecată. Este ca o plagă care sângerează. Sângele reprezintă bucuria de a trăi, pot avea impresia că viaţa este o luptă atât de grea, încât poate ar fi mai bine să renunţ şi să mă retrag. Vreau să mă refugiez departe de realitate, într-o lume mai spirituală, care nu este conectată la pământ, iar acest lucru poate determina o umflare a splinei. Mă limitez eu singur într-o structură rigidă, ceea ce mă îndepărtează de sentimentul de libertate. Acest lucru se poate vedea în aspectul meu fizic, prin faptul că slăbesc. Ridic un zid între mine şi emoţiile mele şi port o mască: am impresia că este un mod foarte bun de a mă apăra de lumea exterioară şi de a evita să fiu umilit.

In loc să fiu tot timpul obsedat de ideile negative pe care am tendinţa să le exagerez, accept să Ie schimb şi să găsesc mijloace de a fi mai deschis. Imi dedramatizez viaţa şi învăţ să râd de mine însumi şi de anumite situaţii. Invăţ să îmi comunic treptat emoţiile, pentru a-mi păstra echilibrul şi armonia din corpul meu.

Jacques Martel / Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

Calculi renali sau litiaza renala

A

Calculii renali, denumiţi şi pietre la rinichi, au legătură cu rinichii, care sunt sediul fricii. Reprezintă formaţiuni de pietre sau de cristale provenind din cantităţile abundente de sare, calciu, oxalaţi şi acid uric. Acidul uric reprezintă emoţii vechi, ce trebuie evacuate. Calculii se pot forma în părţi diferite ale sistemului urinar. Reprezintă o masă de energie solidificată, creată din gânduri, frici, emoţii şi sentimente agresive faţă de cineva sau faţă de o situaţie. Rinichiul fiind un filtru al emoţiilor şi deşeurilor corpului.

Abundenţa sărurilor de acid uric indică o cantitate mare de sentimente agresive solidificate, reţinute de mult timp. „Trăiesc frustrări şi sentimente agresive în relaţiile mele, de atât de mult timp, încât atenţia mea s-a fixat pe acestea”. Viaţa mea afectivă este un eşec şi îmi spun că fericirea este doar pentru alţii. 0 persoană echilibrată are „rinichii puternici”, dar există diverse trăsături de caracter care pot cauza calculi: sunt foarte autoritar, adeseori extrem de autoritar, foarte sever faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi, iau deciziile şi fac alegerile fiind în „reacţie” la ceva, rămân foarte ancorat în trecut, îmi lipsesc voinţa şi încrederea. Sunt foarte drastic în opiniile şi în alegerile mele. Calculii renali implică adeseori un conflict interior între voinţa mea şi deciziile mele, care determină un exces de autoritarism: deoarece mă ‘ consider slab şi îmi este frică, îmi „mobilizez” toate forţele disponibile, în acelaşi Ioc pentru a îndeplini anumite sarcini, iar după trecerea perioadei de stres, această concentrare se întăreşte şi formează calculi. Mi- am reprimat întreaga spontaneitate, care s-a întărit, pentru a trăi în funcţie de ceilalţi. Totul este calculat, planificat din avans pentru a evita surprizele şi pentru a- mi oferi un sentimente de control asupra vieţii mele. Există deci un „eu”, care este una dintre

personalităţile mele, care trăieşte în societate şi există un alt „eu”, care trăieşte ascuns într-un dulap şi este format din toate aceste emoţii pe care le reprim. Energiile mele creative şi agresivitatea se acumulează în acelaşi timp. Toate cuvintele nerostite care cer să iasă afară, să se exprime şi care sunt reţinute, se transformă în calculi renali. Am impresia că sunt supravegheat şi ca trebuie să fiu în gardă, în fiecare moment. Am tendinţa să trăiesc izolat şi mă simt incapabil să comunic sau vinovat. Imi interzic multe lucruri. Ii las pe ceilalţi să mă invadeze sau să îmi invadeze viaţa şi nu pot delimita ceea ce îmi aparţine.

Accept să îmi regăsesc o anumită pace interioară şi vreau să nu mai am calculi. Ar trebui să nu mai insist atât de mult pe anumite situaţii conflictuale şi pe anumite probleme, deoarece, dacă voi continua astfel, mă împiedic să merg mai departe. Trebuie să le rezolv definitiv, să văd viitorul cu calm şi deschidere. Este vorba despre conştiinţă şi atitudine. Trăiesc într-un mod spontan, ca un copil, iar viaţa mea va fi plină de fericire şi de surprize.

Jacques Martel / Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii   

  Sa va fie de folos oameni frumosi! 

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita 

http://www.luminasufletuluitau.ro

RINICHI (probleme renale)

boli-de-rinichiRinichii menţin echilibrul (asemenea unei balanţe) din mediul interior prin purificarea sângelui de substanţele toxice şi prin echilibrarea „intrărilor” din mediul interior cu „ieşirile” în exterior (secreţiile de urină). Rinichii mă ajută să fac faţă vieţii. Participă la controlul presiunii arteriale. Stimulează producţia de globule roşii. Rinichii eliberează

Continuă lectura