Afectiuni ale picioarelor

 

behandlung-koerper-arme-beinePicioarele reprezintă contactul meu cu pământul şi energia lui hrănitoare. Picioarele au o legătură cu relaţia şi conflictele pe care le am cu mama mea, situaţii care uneori pot merge până la momentul concepţiei. Picioarele îmi conferă stabilitate în deplasarea mea spre un scop, o dorinţă sau o direcţie.

 Mă  ajută să mă simt în siguranţă în relaţia mea cu universul. Reprezintă poziţia mea socială şi poziţia pe care o adopt faţă de situaţiile care apar în viaţa mea. Faptul de a avea un picior stâng mai puternic decât piciorul drept sau; invers, îmi poate indica diferitele tendinţe pe care le am în contactele mele cu solul sau în deplasările mele, atât fizice cât şi mentale sau spirituale. Dacă merg cu picioarele îndreptate spre exterior, este posibil să trăiesc o confuzie cu privire la direcţia pe care merg sau să îmi risipesc energia în diverse proiecte, în timp ce, dacă picioarele sunt îndreptate spre interior, trăiesc o închidere sau o rezistenţă faţă de direcţiile pe care le aleg în viaţă.Cu ajutorul picioarelor mă deplasez în viaţă. Creierul meu este postul de comandă al picioarelor mele. Reflexologia ne învaţă că, întreg corpul nostru este repartizat pe toată suprafaţa picioarelor. Prin urmare, orice problemă care are legătură cu picioarele, mă ajută să aflu ce zonă a corpului meu este afectată. 0 problemă a picioarelor, indică un conflict între direcţie şi mişcare, dificultatea mea de a merge spre un scop şi indică, de asemenea, nevoia mea de a avea mai multă stabilitate şi siguranţă în viaţă. Viitorul şi orice formă de imprevizibil, mă sperie. Imi este greu să uit trecutul. Mă pot întreba care este situaţia conflictuală pe care o trăiesc faţă de mama mea (fie că trăieşte, fie că nu): în legătură cu Terra, care este simbolul mamei, în sensul larg al termenului şi raportat la picioarele mele, care sunt aproape tot timpul în legătură cu pământul; care ar putea fi situaţia pe care o trăiesc sau inconfortul pe care îl am faţă de sentimentul meu de fuziune cu mama? Sau poate îmi doresc să mă distanţez de ea şi acest lucru este dificil, sau visul meu de a fi mereu lângă ea; nu se materializează, deoarece există un context care face acest lucru imposibil. Am o dificultate de a mă detaşa de cuibul familial? Mă las uşor „călcat pé picioare?”Picioarele mele pot reacţiona dacă, un membru al familiei se află pe punctul de a-şi părăsi corpul fizic: ştiu, inconştient, că va fi „pus în pământ” şi refuz această realitate. Aş vrea să fac totul pentru a-1 ajuta. Când mă dor picioarele, trebuie să încetinesc pasul. Oare mă dor din cauza problemelor şi a descurajării faţă de responsabilităţile mele şi de lucrurile pe care le am de făcut, care mi se par imposibil de realizat? Sau, din contră, merg cu 300 de kilometri pe oră şi corpul meu îmi spune să încetinesc înainte de „a face un accident”? Port responsabilităţi grele şi îmi este greu să urmez cursul normal al lucrurilor. Vreau să grăbesc lucrurile şi mă sprijin pe ceilalţi, în loc să mă sprijin pe resursele mele interioare. Imi este teamă că nu voi putea „pune pe picioare” un proiect, o afacere. O crampă la piciorul drept sau Ia piciorul stâng, indică Ia ce nivel se situează ezitarea mea sau refuzul de a înainta spre direcţia pe care merg.Am o piedică la picior spre interior sau spre exterior? Trebuie să mă poziţionez într-o anumită situaţie şi îmi este teamă că nu voi şti „pe ce picior să dansez”, ce să aleg.

Dacă îmi scrântesc piciorul, vreau să plec, să mă distanţez de o persoană, dar sunt obligat să rămân. Dacă mă lovesc la un picior, cineva sau ceva îmi va conduce viaţa.

Dacă apare o fractură, mă încăpăţânez să merg într-o direcţie şi viaţa îmi cere să mă opresc şi să îmi re-evaluez viaţa şi deciziile pe care trebuie să Ie iau.

Un platfus indică o coloană vertebrală foarte dreaptă, foarte rigidă: deci, o structură puţin flexibilă. Limitele mele personale sunt slab delimitate deoarece nu există niciun spaţiu între piciorul meu şi pământul pe care calc. Imi abandonez identitatea. Astfel, ma simt vulnerabil şi, pentru a mă proteja, voi „survola” suprafaţa lucrurilor, în loc să am un contact mai profund şi să „prind rădăcini”, fie că este vorba despre o relaţie afectivă, fie în mediul profesional sau în alt domeniu. Acest lucru are drept consecinţă faptul că voi amesteca, indiferent de ce se întâmplă, viaţa profesională cu cea personală, ambele şchipătând destul de des şi, în detrimentul celorlalte relaţii pe care le am.

Faptul că pământul simbolizează mama şi picioarele mele se lipesc aproape tot timpul de „mamă” indică o nevoie de apropiere, de fuziune, conştientă sau nu, de mama mea sau persoana care joacă acest rol în viaţa mea. Vreau să rămân „lipit” de ea.

Dacă încă am curbura piciorului foarte înaltă, acest lucru indică o deplasare greoaie, o coloană vertebrală prea încărcată şi faptul că viaţa profesională şi cea privată sunt foarte clar separate. Acest lucru mă determină să fiu tăcut şi distant, fiindu-mi greu să încep o comunicare cu ceilalţi şi să merg înaintea lor. In acest caz, în relaţia cu mama mea, am tendinţa de a fugi, mai degrabă. Vreau să fiu autonom, diferit de ea. Picioarele umflate denotă o reţinere a emoţiilor cu privire la direcţia pe care merg în viaţă. Excesul de emoţii care se eliberează este manifestat prin transpiraţie. Există ceva ce trenează în viaţa mea („îşi târâie picioarele) şi vreau ca lucrurile să se mişte mai repede! Imi este teamă că rămân în urmă.

Picioarele reci, îngheţate, indică o legătură felul în care văd relaţia cu mama mea. Poate fi vorba, pur şi simplu de comunicarea cu ea, pe care o consider distantă şi rece. Sau poate fi vorba despre o situaţie care are legătură cu moartea, care mă îngheaţă.

Dacă merg în vârful picioarelor, mă pot întreba de ce am nevoie să mă ascund şi să trec neobservat? Este ca şi cum ar trebui să mă salvez tot timpul de ceva (la fel ca şi în cazul unui picior diform, care simbolizează nevoia mea de â fugi de ceva). Aspiraţiile mele spirituale sunt foarte înalte şi îmi este greu să fiu în contact cu lumea fizică.

Accept să îmi iubesc picioarele, deoarece ele sunt cele care îmi transportă întreaga fiinţă pe drumul vieţii. Cu cât Ie iubesc mai mult, cu cât le accept mai mult, cu atât va fi mai uşor sa funcţioneze normal. Aleg să urmez calea bucuriei, în armonie cu aspiraţiile mele profunde. Reluând contactul cu rădăcinile mele, pot astfel să mă împlinesc şi să avansez cu graţie şi determinare. 

(sursa- Jaques Martel)

Sa va fie de folos oameni frumosi!

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita

http://www.luminasufletuluitau.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s