Afectiuni ale picioarelor -partea superioara(coapse)

anatomiacorpluiuman-4 Partea superioară a picioarelor, cuprinde coapsele şi este susţinută de femur, care reflectă tendinţa mea de a reţine lucrurile, de obicei pe cele legate de trecut Coapsele reprezintă

mai ales forţa părţii mele masculine, cea care conţine toate energiile, toată forţa din mine. Dacă puterea mea este pusă sub semnul întrebării şi trebuie să cedez în anumite situaţii, este nevoie să îmi reevaluez limitele şi îmi este greu să accept acest lucru. In funcţie de ceea ce pot sau mă împiedic să îndeplinesc în viaţă, coapsele mele vor reacţiona. Dacă retrăiesc mereu trecutul sau dacă trăiesc culpabilitate faţă de anumite evenimente, toate acestea se vor înmagazina în coapsele mele, care vor deveni mai groase. Sau este posibil să fi păstrat ranchiună şi supărare, deoarece m-am simţit trădat. Este ca şi cum trecutul meu m-ar trage în spate şi m-ar împiedica să merg înainte. Fiind plin de angoasă şi lipsit de încredere, îmi este teamă să merg înainte, simt că nu mai am niciun sprijin. Uneori trecutul mă împiedică să fiu intim cu mine însumi sau cu ceilalţi. Mă deconectez de sensibilitatea mea şi de esenţa mea profundă. Rănile şi traumatismele mele mă fac să ….îmi târăsc picioarele. Nu îmi trăiesc din plin senzualitatea şi dorinţele sexuale, ceea ce îmi provoacă furie şi frustrare.

Faptul de a avea eu însumi copii poate reactiva toate aceste răni din trecut şi coapsele mele vor fi afectate. Picioarele groase pot fi de asemenea un semn că înmagazinez prea multe (pe plan material, emoţional şi intelectual) şi păstrez lucrurile „în cazul în care” voi avea nevoie de ele, din nesiguranţă, din teama de a-mi lipsi ceva sau cineva. Asemenea unei veveriţe, îmi fac provizii în eventualitatea unei posibile penurii, dar de multe ori nefondate. Ar fi bine să „fac curăţenie” pentru a nu mai păstra decât ceea ce este bun pentru mine.

Am dureri de coapse atunci când păstrez prea mult pentru mine energiile şi capacităţile pe care ar fi trebuit să le exploatez mai înainte. Creativitatea mea este sufocată, puterea mea de a crea, atât la nivel fizic cât şi emoţional, este neutralizată de pasivitatea mea şi de „supunerea” mea exagerată faţă de autoritate (care poate fi reprezentată de părinţii mei). Este posibil să mă simt neputincios şi mă întreb cât de mult am acceptat faptul că, părinţii mei sau profesorii mei îmi defineau viaţa, în loc să fiu eu stăpân pe soarta mea.

Când există o fractură de femur, structura mea de bază este atinsă. Sunt în opoziţie (fie fizică, fie verbală) faţa de ceva sau cineva pe care trebuie să îl înfrunt. Am impresia că stagnez sau chiar merg înapoi. Adversarul meu este mai puternic decât mine şi trebuie să ma supun în faţa lui. Aş vrea chiar să aibă cineva grijă de mine, deoarece, indiferent ce vreau să fac sau unde vreau să merg, am senzaţia că mă izbesc de un zid. Pe ceilalţi nu îi interesează ce vreau eu şi nevoile mele. De aceea mi se cere tot timpul să fac mai mult şi primesc foarte puţin în schimb…

Accept, să îmi trăiesc viaţa din plin. Imi recapăt spaţiul pe care l-am lăsat celorlalţi. Las să iasă toate aceste energii care au fost atât de mult timp închise, îmi las liberă creativitatea. Simt toată forţa eliberatoare de a-mi exprima capacitatea interioară aşa cum vreau eu. Nu mă pot simţi în siguranţă decât dacă mă sprijin pe forţele mele proprii, nu pe ceilalţi. Cu cât acţionez mai mult, cu atât  ma voi simţi mai viu!

(sursa-Jacques Martel)

Sa va fie de folos oameni frumosi!

Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita

http://www.luminasufletuluitau.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s